Pâinea de casă

Îmi amintesc cum în adolescenţă în timpul vacanţelor, mama mă punea să stau lângă dânsa pentru a o ajuta la pregătirea pâinii. Fiind o familie numeroasă de 10 persoane , mama în fiecare sâmbătă făcea câte 7-8 pâini mari, care ajungeau pentru toată săptămâna.
Încă de vineri seara mama pregătea făina (aprox. 8-10 kg ), care se cernea prin sita deasă (cu ochiuri f. mici) şi se păstra la temperatura camerei până sâmbăta dimineaţa devreme când se pregătea maiaua (plămădeala). Pentru pregătirea maielei se folosea cam  jumătate din cantitatea de făină, apă călduţă şi toată drojdia necesară (aprox. 1/3 dintr-un pachet mare) . Consistenşa maielei trebuie să fie mai moale decât cea a aluatului. Se lăsa maiaua să dospească între o oră şi jumătate şi două ore, în funcţie de cantitatea de făină şi drojdia folosită.După ce maiaua a dospit se introduce restul de făină sarea dizolvată în apă călduţă. Eu aveam sarcina de a pregăti apa cu sare şi îmi amintesc că mama îmi zicea să pun sare până" se simte bine de sare", deci apa să fie mai sărată. Apoi îi turnam câte puţin în aluat, mai punea făină şi tot aşa până la terminarea făinii pregătite. Apoi începea frământatul propiu zis care dura cam o jumătate de oră . Se ridica aluatul din părţi şi se apăsa cu pumnii pe mijloc şi tot aşa până aluatul nu se mai ţinea lipit de mâini; mâinile rămâneau curate.Mama îmi zicea că nu e bine să rupi aluatul cu mîna când îl frămânţi pentru că pâinea nu se mai desface în pături, cum zicea ea, ci devine sfărâmicioasă la tăiere.
După frământare aluatul se presară cu puţină făină pe deasupra şi se acoperă cu o faţă de masă curată. Se lasă să dospeaccă la cald aprox. o oră, respectiv până când aluatul îşi măreşte volumul de două-trei ori. Se mai apasă din când în când să nu iasă din vas(covată).

Apoi se porţionează şi se modeleză după plăcere pe o planşetă presărată cu făină. Sub acestă formă se mai lasă la dospit încă o jumătate de oră, apoi se unge pe deasupra cu apă sau apă amestecată cu puţină făină şi se bagă la cuptor.Se poate face pe vatră(se aşează pe o frunză de varză) sau în tăvi speciale de tablă.

Timpul de coacere variază în funţie de cuptor şi mărimea pâinii. După aprox. o oră se verifică dacă e coaptă , când se scoate o pâine  din gura cuptorului şi se bate cu degetul dedesupt  . E coaptă când sună a gol şi e uşoară. Dacă la coacere se ardea coaja de deasupre se bătea cu un făcăleţ până cădea tot stratul ars de deasupra.
Abia aşteptam să imi tai o margine din pâinea caldă şi să o mănânc cu untură de porc  şi sare sau cu fructe toamna.

Când se curăta vasul aluatul ras de pe vas se modela şi se păstra uscat până la următoarea preparare când se folosea la maia pentru a dospi mai repede.La aluat se poate adăuga şi cartofi fierţi şi daţi prin răzătoarea cu ochiuri mici.. Pâinea cu cartofi se poate păstra proaspătă mai mult timp.

Eu sinceră să fiu nu frământ niciodată  aluat cu o cantitate mai mare de un kg.de făină Deoarece acum se găseşte pâine foarte bună şi în comerţ , nu frământ aluat decât pentru pizza. Acesta diferă de cel menţiont mai sus prin faptul că mai adaug la un kg. făină aprox. 4-5 linguri de ulei şi pun două cubuleţe de drojdie lichefiate cu puţin zahăr(50gr.drojdie şi o lingură zahăr) Aluatul fără maia şi cu ulei dospeşte mai greu şi de aceea pun drojdie mai multă. Dacă nu folosesc tot aluatul odată , ce rămâne îl pun într-o pungă şi îl păstrez la congelator, iar când doresc să mai fac pizza il dezgheţ şi  e la fel de bun.Poftă bună!